Indepartat

“ma simt de parca as trai undeva pe Jupiter, singur, de 1000 de ani
si imi tot imaginez ca undeva, pe o planeta anume,
ar putea exista oameni
sau ingeri
si imi mai imaginez ca ei stiu
ca eu sunt acolo
dar, de cele mai multe ori
imi dau seama
ca ei nu stiu” (Doru Ban)

Mira-s-ar lumea de ei boboci!

Uneori pe firele de par uscate si rupte
imi cresc muguri de flori
si uite asa imi port capul-arbust prin lume a mirare
prin plete poti zari boboci cu ochii cascati la soare
capul mi se limpezeste cand schimb priviri cu cerul

Reverie dusmana

Mi se incolaceste un gand ca un vierme pe frunte
Si imi ranjeste,
aratandu-si doi dinti ascutiti ca traznetul
Gata sa muste din creierul dulce si moale

Script-resistor

Fata in fata cu amintirile
Si cu clipa de fata tot fata-n fata
Intunericul se priveste-n oglinzi
Am sa pastrez minciuna ta intr-o carte
Semnul zilei pana unde-am citit-o

Inca ma stiu umbrele tale
Nu m-au uitat, se-nghesuie la iesire
Nici somn nu mai au, nici lacrimile nu le mai impaca

pe-un munte de piatra alerg fara nici o greutate
bolovanii imi cad la picioare si se-nclina

sa ne ducem in cer si de-acolo sa ne dam la vale de-a duriga
si ce prindem in cale sa nimicim pana la unu
sa le zdrobim oasele , sa-i facem cenusa
si sa-i purtam cum purtam pacatele noastre, in gusa
in gat sa ne ramana nemernica asta de fiinta omeneasca

La sute de kilometri
bunica mea, grava, in miezul noptii se vaita a pustiu
Cu cainii la poarta

Daruri din tolba cu amintiri

Vreau sa-mi luati si astazi ceva, luati-mi ce mai gasiti!
Trebuie sa mai gasiti ceva, cautati bine!
prima data mi–ati luat masinuta din sacul cu faina
pe urma margelele de la gaina
pe urma pe frate-mi-o
si l-ati pus la mar, sub o cruce
pe urma pe mama mi-ati luat-o, in miez de noapte
si ati dus-o la ancheta
eu am tremurat noaptea aia sub bancheta
pe urma mi-ati luat ghetele si m-ati alungat pe aratura
mai tarziu mi-ati luat mancarea de la gura
si banii pe care i-am pus la cec, din invatatura
i-ati dat celor obisnuiti sa aiba peste masura
m-ati aruncat intr-un camion
si mi-ati luat si geamul de la spate sa nu ma uit inapoi
mi-ati zugravit peretii cu sange si cu noroi
lacrimile mi le-ati indesat pe gat
mi-ati luat cuvintele si le-ati rastalmacit
sperantele pe care vi le-am destainuit
credinta, atat cat am marturisit
dar au mai ramas multe de luat
de ce v-ati oprit?
mai luati-mi ceva, mai luati!
sa rad de voi cu cata nadejde lucrati
dansez si ma prapadesc de ras de-atata prostie
ca nu v-ar ajunge o vesnicie
sa-mi luati tot ce am!

fara titlu

Scotocesc prin toate cotloanele mintii
Si ma uit in toate oglinzile vremii
Ma tai in toate cioburile desprinse dintr-un intreg
Pe care nu-l pot deslusi inca bine
Si caut cu mainile pline de sange
Viata, o viata rotunda
Gasesc numai povesti neterminate
jumatati de dimineti si inceputuri de seara,
dansatori in miscari browniene
si atingeri de mana in fuga,
trenuri ce opresc intre gari
si avioane ce decoleaza la miezul noptii
sferturi academice in asteptare
ore venind si plecand.

Alegorii

Ploile astea nebune mi-au spalat toate cararile spre lume
Curg apele reci, sfarma in oase.
Incalzeste-mi coltul asta de inima impietrita!
Varfuri de lance pe fiecare vena
Fruntea mi se deschide ca o avena
Gandurile se sinucid
Odata cu pietrele
In urma intrebarilor mele.
Ma agat de radacinile aspre,
De bolovani si de petecele de cer ce mi se nazar
Deasupra de vale,
Dar ochii ma-nseala in oglinzi paralele
Pleoapele-mi cad si ma cuprind in somn
Apasat, vinovat.

Partea mea de seninatate
A fost luata de ape
Destelenite imi sunt mostenirile
Si fara trup.
Stafiile viitorului ma alunga
Din casa, de pe pamanturile mele
Prin unghere, transfigurate de spaima
Imi stau amintirile.

Copilaria mi-o tin in brate, aproape de rana!