Un alt jurnal,
o alta viata,
o alta coala de hartie,
eu scriu si-mi foloseste mie
sa-mi amintesc cand nu sunt vie
ca am trait!
ce-ti pasa tie
ce cred, cum scriu si cand sunt mare ce ma fac?
doar ma prefac
si scriu
te-nsel pe tine
si coala alba de hartie...

celor ce au ramas din șase, cinci

Nu am atatea brate

Sa va cuprind pe toti

Cu aceeasi iubire

In gandul aceleasi pierderi 

Asa cum va imbratișa el

In gandul aceleasi iubiri
Pe toti

Cu zambetul stins al sperantei

De neinsingurare

`naintea in urma o lasa cu pleoapa sprijinita-n arac

Traiesc lumea asta pe dos
Si daca mai cred in bine
E numai ca ochiul se tine
Si nu vrea sa fie intors

Priveste `nainte cum stie
prin craniu `napoi catre ceafa
pe frunte povestea se scrie
prin ochiul fixat in agrafa

Scales and Patterns

O trista -ntelegere

Ca o piatra de moara

Imi apasa pe coarde

Si pe grif de chitara

Sentimente in tonuri intregi

Semiluna,

Semiganduri in randuri

Semiviata –mpreuna

Si pe voci si pe strune

Si pe sfoara ma trage

Existenta-mi nebuna

Ma sfasie in cange

Jurnalul de a doua zi/ scurta scrisoare catre un departat

imi aluneci prin ganduri intreg, dar te imparti in mii de imagini cand incerc sa te prind intr-o sigura rama
n-am nici o sansa, asadar, sa te arestez la domiciliu
dar, pe termen scurt, mi-ai putea indica temperatura din termometrul nostru comun? la cate grade am ajuns astazi? maine vremea noastra se va raci? au anuntat la meteo ca la drum lung mercurul coboara spre 0, zici?
am prieteni care isi toarna in sange alcool...dar spun, ca nu tine de cald decat o noapte. Cunosti vreun remediu impotriva inghetului? mi-e teama sa nu-mi degere inima...

Iti incape in Polo?

Rambo Fuhrer

poneiul meu care naste intrebari, uimiri si chiar ironii fine in randul prietenilor

Dupa ce vezi Beckett, totul ti se pare trist si inutil, daca nu cumva faci parte dintre aceia care pot rade si a zecea oara cu aceeasi pofta, dupa ce au auzit de zece ori acelasi banc sec

Eu si Tornado deveniseram, ieri, prieteni...intr-un joc cumva absurd, ...fortati de circumstante...recunosc ca m-am purtat cu el cu mai multa asprime decat imi e in caracter. Cand am spus ca am invatat sa nu-mi mai fie mila, am mintit...am invatat sa-mi calc pe suflet. Animalelor, spun cunoscatorii, trebuie sa le inspiri si teama uneori...nu le poti stapani altfel...ce imoral imi suna in urechi acest verb "a stapani". Pe de alta parte, daca ar avea libertatea de a face ce vor, n-as mai avea bucuria acestei experiente - echitatia...e prima oara cand imi pun probleme etice in legatura cu acest sport! Macar de-as fi invatat sa calaresc, intr-un scop nobil, pentru a ma lupta pe front, de pilda, in apararea unei idei sau in scop competitiv, pentru a castiga o cursa sau in scop de supravieturie, pentru a ma deplasa dintr-un loc in altul mai bun sau pentru a fugi de dusman... dar eu am invatat sa calaresc pentru a-mi face o placere. Din perspectiva aceasta, nevoia mea de a-l tine pe Tornado sub control nu e mai condamnabila decat nevoia unui barbat de a tine in sah o femeie sau viceversa, cand nici unul, nici altul nu au ganduri serioase...adica sa intareasca lantul celulelor sanatoase (sic) ale societatii, sa creasca demografia, sau...sau...sa aspire la mantuire. Ooooo! ce vorba mare! La ce-mi foloseste?! m-a intrebat un prieten...sincera sa fiu nu prea am stiut cum sa-i raspund eu la aceasta intrebare.
Poate va intrebati acum, si calul, cu ce a gresit?
O sa-mi spuneti ca omul nu-i cal si calul nu-i om iar femeia e si ea, doar femeie!
Cata dreptate aveti...si? ce sens are?!

pe cai, ca se filmeaza

Astazi l-am calarit pe Tory ( Tornado), indaratnic cal…a trebuit sa dau masura indemanarii mele, dar si a duritatii si curajului…am invatat sa nu-mi mai fie mila…calul asta are personalitate, e lipitzan romanesc, ce mai,…incapatanat si cam prost crescut…dar am reusit sa-l strunesc…cu cravasa, din haturi, ba cu o vorba buna, ba cu una aspra, ba cu o mangaiere, ba cu calcaiul sub coasta…dupa ce ne-am luptat o jumatate de ora …l-am pus pe linie dreapta…a meritat efortul, acum am o mare satisfactie…;)  ne-am imprietenit!!!

Tot azi am facut cunostinta si cu poneiul meu, Fuhrer…

povestea de sambata seara

Motto:

Când eşti indrăgostit, fie şi de o fantasmă, orice coincidenţă ţi se pare predestinare.

Atata vreme cat ramai constient de asta, nu esti, insa, in pericol.
Laura Bandila

Imi sărut palmele şi braţele

imaginându-mi că sunt buze pline de culoare,

de cântec

de năzuinţe nelumeşti

trădate de buzele mele

rănite si ele

un gând iesit din rand

imi taie calea

ori plâng ori mă înec

mai bine plâng...

pe urmele timpului inapoi

ma pierd in ploi

de cuvinte

si imi rescriu povestea

altfel decât s-a spus ea din gură în gură,

diferită de cea care a intrat deja în folclorul popular

polifonii neaşteptate

multumesc tinere, dar tu nu faci parte din  POVESTE
actorii au fost deja distribuiti in roluri

dar poti ramane pana la final, avem nevoie de o dublura pentru scenele periculoase.
te vom chema din cand in cand la repetitii

asimetria dorintelor

aseară te-am dus cu mine la concert
şi-ai ascultat Beethoven in talmacirea lui Nikolai Lugansky,
sa stii si tu ... e cel mai bine cotat pianist, la ora asta, în lume
si-am dansat, daca iti amintesti, sub cupola Palatului
am alunecat in cadenta muzicii pe spoturi
sub ropote de aplauze
vărsate ca-n  ploile copilariei mele
pentru o clipa te-am uitat admirat de multime
nu m-ai strigat, nu ti-am lipsit
te bucurai ca-ti bate inima in doi, nu in patru timpi
ca nu-ti mai fac respiratie gura la gura,
gand la gand
dar te-am luat de mana ... si-ai asistat fortat la primul semnal
a lui Zarathustra
la facerea si desfacerea lumii
eu la facerea, tu la desfacerea ei
eu iti dadeam inceputul, tu mie sfarsitul
aruncam unul in celalalt cu sărutări
tu aruncai mai departe de mine
sa nu ma lovesti