Script-resistor

Fata in fata cu amintirile
Si cu clipa de fata tot fata-n fata
Intunericul se priveste-n oglinzi
Am sa pastrez minciuna ta intr-o carte
Semnul zilei pana unde-am citit-o

Inca ma stiu umbrele tale
Nu m-au uitat, se-nghesuie la iesire
Nici somn nu mai au, nici lacrimile nu le mai impaca

pe-un munte de piatra alerg fara nici o greutate
bolovanii imi cad la picioare si se-nclina

sa ne ducem in cer si de-acolo sa ne dam la vale de-a duriga
si ce prindem in cale sa nimicim pana la unu
sa le zdrobim oasele , sa-i facem cenusa
si sa-i purtam cum purtam pacatele noastre, in gusa
in gat sa ne ramana nemernica asta de fiinta omeneasca

La sute de kilometri
bunica mea, grava, in miezul noptii se vaita a pustiu
Cu cainii la poarta