Luna, luna soro luna!

Prea  multi nebuni intr-o ograda

Stau agatati de poala lunii!

Cum sa mai ai poala intreaga

Cand trag de ea nebunii lumii!?

Lunatecii s-au prins in hora,

Ranjesc si sar ca apucatii

Nu e o sarcina minora

sa strangi la san toti retardatii!

Mira-s-ar lumea de ei boboci!

Uneori pe firele de par uscate si rupte
imi cresc muguri de flori
si uite asa imi port capul-arbust prin lume a mirare
prin plete poti zari boboci cu ochii cascati la soare
capul mi se limpezeste cand schimb priviri cu cerul

Reverie dusmana

Mi se incolaceste un gand ca un vierme pe frunte
Si imi ranjeste,
aratandu-si doi dinti ascutiti ca traznetul
Gata sa muste din creierul dulce si moale

Script-resistor

Fata in fata cu amintirile
Si cu clipa de fata tot fata-n fata
Intunericul se priveste-n oglinzi
Am sa pastrez minciuna ta intr-o carte
Semnul zilei pana unde-am citit-o

Inca ma stiu umbrele tale
Nu m-au uitat, se-nghesuie la iesire
Nici somn nu mai au, nici lacrimile nu le mai impaca

pe-un munte de piatra alerg fara nici o greutate
bolovanii imi cad la picioare si se-nclina

sa ne ducem in cer si de-acolo sa ne dam la vale de-a duriga
si ce prindem in cale sa nimicim pana la unu
sa le zdrobim oasele , sa-i facem cenusa
si sa-i purtam cum purtam pacatele noastre, in gusa
in gat sa ne ramana nemernica asta de fiinta omeneasca

La sute de kilometri
bunica mea, grava, in miezul noptii se vaita a pustiu
Cu cainii la poarta

Daruri din tolba cu amintiri

Vreau sa-mi luati si astazi ceva, luati-mi ce mai gasiti!
Trebuie sa mai gasiti ceva, cautati bine!
prima data mi–ati luat masinuta din sacul cu faina
pe urma margelele de la gaina
pe urma pe frate-mi-o
si l-ati pus la mar, sub o cruce
pe urma pe mama mi-ati luat-o, in miez de noapte
si ati dus-o la ancheta
eu am tremurat noaptea aia sub bancheta
pe urma mi-ati luat ghetele si m-ati alungat pe aratura
mai tarziu mi-ati luat mancarea de la gura
si banii pe care i-am pus la cec, din invatatura
i-ati dat celor obisnuiti sa aiba peste masura
m-ati aruncat intr-un camion
si mi-ati luat si geamul de la spate sa nu ma uit inapoi
mi-ati zugravit peretii cu sange si cu noroi
lacrimile mi le-ati indesat pe gat
mi-ati luat cuvintele si le-ati rastalmacit
sperantele pe care vi le-am destainuit
credinta, atat cat am marturisit
dar au mai ramas multe de luat
de ce v-ati oprit?
mai luati-mi ceva, mai luati!
sa rad de voi cu cata nadejde lucrati
dansez si ma prapadesc de ras de-atata prostie
ca nu v-ar ajunge o vesnicie
sa-mi luati tot ce am!

fara titlu

Scotocesc prin toate cotloanele mintii
Si ma uit in toate oglinzile vremii
Ma tai in toate cioburile desprinse dintr-un intreg
Pe care nu-l pot deslusi inca bine
Si caut cu mainile pline de sange
Viata, o viata rotunda
Gasesc numai povesti neterminate
jumatati de dimineti si inceputuri de seara,
dansatori in miscari browniene
si atingeri de mana in fuga,
trenuri ce opresc intre gari
si avioane ce decoleaza la miezul noptii
sferturi academice in asteptare
ore venind si plecand.

Alegorii

Ploile astea nebune mi-au spalat toate cararile spre lume
Curg apele reci, sfarma in oase.
Incalzeste-mi coltul asta de inima impietrita!
Varfuri de lance pe fiecare vena
Fruntea mi se deschide ca o avena
Gandurile se sinucid
Odata cu pietrele
In urma intrebarilor mele.
Ma agat de radacinile aspre,
De bolovani si de petecele de cer ce mi se nazar
Deasupra de vale,
Dar ochii ma-nseala in oglinzi paralele
Pleoapele-mi cad si ma cuprind in somn
Apasat, vinovat.

Partea mea de seninatate
A fost luata de ape
Destelenite imi sunt mostenirile
Si fara trup.
Stafiile viitorului ma alunga
Din casa, de pe pamanturile mele
Prin unghere, transfigurate de spaima
Imi stau amintirile.

Copilaria mi-o tin in brate, aproape de rana!

Succesiuni in cheia sol

Fiecare zi trecuta e o poveste incheiata

Rememorez in fiecare dimineata, in octave

Amintirile unui ciclu de viata

Azi creditez existenta cu dragoste neconditionata

Si  maine imi cer drepturile

Fara contract, orincand putem fi alungati din rai

Din primul rai, pana in ultimul rai

Viata  e- un cantec  lung intre usi deschise, cu praguri diez

Omagiu nebuniei tale, batrane alb

Plecaciuni tuturor nebunilor uitati de lume

Respect si admiratie ratatilor cu diploma

Vesnica recunostinta vitregitilor sortii

Gratitudine frustratilor neinduplecati

Delir cuminte

O inima rade-n galop

tropa-trop ,

printr-un trup adormit

de atatea iluzii satula

mintea mea se revolta

si pleaca.

Picioarele mi s-au intepenit aici,

in capcane de vise.

Timpul s-a oprit pe loc

si se impotriveste alergarii mele

nebune prin lume

samburi de rodie

astazi, ieri, maine...cine mai stie...
de-o vreme prezentul meu e si trecut si viitor
gandurile mele au si radacini si aripi
trupul meu e si inert si freamata
ma intind peste doua continente
si uneori sper sa ma regasesc la jumatatea distantei dintre ele
intre miezul noptii si miezul zilei
inima mea  se deschide larg si sangereaza

inima mea da rod

Farul de la Alexandria

Atavice flacari ard in mine
Sunt jumatatea de viata a jumatatii tale de vina

Incremenesc in piatra orice nu vreau sa se stinga

In restul timpului luminez cararile celor care au ratacit drumul
De trei ori pe viata traiesc

Re-vini-Re

Din talpi pana-n firul de iarba

ce-mi gadila pleoapele

simt aripile verbului falfaindu-mi in vene

pe la radacinile parului

tasnesc trei perechi de ingeri in culorile curcubeului

si defileaza incet pe clapele unui pian dezacordat

sunetele se aranjeaza pe portativ in armonii nestiute

si curg spre cerul dinspre dedesubtul cerului de deasupra

poate spre haul inceputului de lume


te-as lua in brate

si m-as arunca cu tine in gol

dar sagetile unor vini pe care nu le-am cunoscut inca

imi tintuiesc dorintele in podul inimii


de-acolo de la mansarda

ning peste tine cu soapte inghetate

Dor pe covor

Imi pare rau c-atata dor

Se risipeste pe covor

Dar calc pe el mai apasat

Al naibii dor, neimpacat !

Patetism desantat

Tasnesc limbi mari de flacari,

aprinsele doruri

nestinse izvoare

curg in cercuri, spre cer

ma prefac in cadere

si caderea ma doare

intre mine si tine

e atata mister!

Duelul

Timpule te-ai sinucis in singura mare albastra, inghetata si calda
cea a ochilor mei
de-acum voi visa departe de cautarile tale ascunse
inaintea si inapoia zilei de azi
dar tu vei avea in fiecare zi o floare proaspata pe mormant
sa-ti aminteasca de mine...
poate asa mort vei intelege taina cuvantului meu
ca viu fiind, timpule, n-ai inteles
si m-ai provocat la duel

Intalnire cu toamna baroc

hai noroc

si sa fiti fericiti

fericirea i-o bucata din mine

din cand in cand ar fi bine sa fiti

si atat

din cand in cand ar putea fi chiar bine

dar din prea multe si diverse pareri

despre noi,

din prea dese-ntrebari despre ce, despre cine

ne trezim unii singuri, altii singuri in doi

fericirea i-o bucata din mine