Rataciti in iluzii

Umbra straina
revarsata din senin peste tristetile mele
cu multa speranta m-au umplut ochii tai
cand mi i-ai aratat plini de vise pe care le-am recunoscut.

In iluzii
dincolo de care cresteam impreuna, unul din doi
ne-am ratacit si acum tu iti cauti omul iar eu umbra

Imortele

La geam a inflorit un trandafir

In miez de iarna, la sfarsit de an

Mi-e inima infiorata-n van.



Pelin si miere, dulce si venin

Se impletesc tesandu-mi un destin

Pe care azi il am, maine nu-l am



La geamul meu, azi iar mi se năzare

Ca-n spini uscaţi a răsărit o floare

Si-o prind in cantec, versuri si culoare

Re-negare

Ascult

la motoare,

motoare

inima ta batand tare

langa inima ei

sufletul meu batut in cuie

ca un cosciug

isi asteapta ingropaciunea

dar tu imi stai lipit

pe gura

ca un blestem

cresteai  sub ochii mei

prunc nevinovat la sanul cui nimeream

pana cand buzele pe sfarcuri

ti le-am simtit straine

Dorinta femeii spada

 Danei M.

mi-e dor sa fiu

sa ma luntresc

mi-e dor de tot ce-i nelumesc

mi-e dor de-o casa plutitoare

pe ape limpezi, spre izvoare

mi-e dor de stele-n par,

de soare

mi-e dor de tot ce nu ma doare

ma cheama luntrea dintre ape

ma striga cerul sa m-adape

sa-mi stinga setea de lumina

sa-mi spele spada de rugina

si tace cerul si asteapta

sa urc spre el treapta cu treapta

sa las in urma camp de lupta

s-arunc din mers camasa rupta

sa ma imbrac in praf de luna

sa nu raspund cand cornul suna

sa rad, sa ard, sa dra, sa dar

sa ma prefac sistem solar.

moarte inspirata

Calaii sunt cel putin de doua feluri
calai care te ucid si calai care te inspira
pentru astia din urma
merita sa fiti macar o data in viata
condamnate la moarte
pe calaii de inspiratie
vi-i recomand cu caldura
fiorilor prin care am trecut
cand i-am avut
daca adormi cu ei in pat
macar mori inspirat.

un fel de a vedea lucrurile

A muscat femeia din mărul cunoasterii
şi s-a recunoscut diferită de bărbat
l-a indemnat şi pe el, să se cunoască
cu cine să impartă nefericirea?!
i s-a oprit, marul, femeii, direct în inimă
si inima ei a cunoscut
ce nu poate cunoaste mintea barbatului

ea se imparte la infinit, in vesnicie
lui i-a ramas veşnicia in gat!

sminteala

Sunt in cautarea acelei oglinzi
care sa-mi arate sufletul intreg
dar oglinzile lumii s-au spart
in cioburi de tradare

caut si cercetez

cainii cezari

petrec Bucurestiul cu metroul intr-o mare tacere
astazi nu ma misca nimic
nici tilurile din ziare,
nici cersetorii, nici proletarii, nici nebunii,
ma citesc insa in ochii lor
prada cainilor de casa

sa dam cainilor ce e al cainilor
camasa de pe noi
si afectiunea materna!

epistola

mi se povesteste cu entuziasm istoric
inca o victorie in fata nu stiu carui functionar obosit care a pierdut trenul
in noua organigrama nu mai e calator la clasa I, ci pedestru in gara, trag de el tunelistii
ii citesc naratorului pe fata foamea, ii e mai mare gura decat capul
casca ochii, gesticuleaza, isi misca soldurile gratios, creste volumul, mareste viteza discursului
ma fac ca pricep
zambesc complice si pana sa ma dezmeticesc sunt langa usa
nu-i prost naratorul, intelege, intoarce capul si-mi spune sa plec
alaturi se citesc articole despre cum sa ne hranim sanatos
inregimentati-va la regim dupa grupa de sange
a mea este otravitoare, nu va atingeti, ca musc si n-ati vrea sa turbati
langa fereastra, din profil, vorbeste filosoful
despre Anselme din Canterbury, rascumparare, satisfactie si merit
pufneste intr-o injuratura cu morti
si conchide ca bataia e rupta din rai
apoi tace si se transfigureaza, bland, intr-un iepure de lemn
in perimetrul de productie se croseteaza povesti muritoare din lumea celor mici la suflet

in garsoniera am lasat inima unui chinuit vlastar de bambus
si a celui mai iubit dintre pamanteni.

tarziu

E prea tarziu
e trecut de ora nadejdii
e trecut cu mult de ora cantecului
pe care l-am fi putut canta noi doi
ard la foc incet
efigiile tale zidite in mine
din trupul meu
te izgonesc acum
chiar daca-n sange
o sa-ti creasca flori
din samanta risipita a iertarii

in mine spini o sa ramana
sa-mi rastigneasca suflarea

strafulgerare

degete lungi si subtiri play-eaza
pe claviatura unei tastaturi argintii
mii de puncte negre
ecranul alb crapa
de amintiri
inima sagetata
sangereaza
acesta este sangele meu
care se scurge prin trupul
celui pacatos si fara odihna
inveninandu-l
cu desnadejdi
si ganduri sinucigase

calul din piatra

Cad pietre,
cresc pietre din trupul ei de lut diform
pietre mici, pietre mari,
pietre colturoase, pietre rotunde

pamant si pietre

fara intrebari, fara cautari, fara speranta
un cal pe irisul ei albastru rataceste
ca o dorinta nestinsa,
lasata in voia lui dumnezeu

sa nu moara, doamne, sa nu moara calul!

ramas bun

Cand impart flori cu omul aflat pe moarte
infloresc suflete dincolo
tu in spatele oglinzilor -inceputul
racnet de fiara - gandurile mele la vedere
danseaza cu luna,
da-mi fruntea sa-ti sarut calea
stiu, iti plesnesc plamanii, de fericire, in metastaza
ochiul mi se face palnie si te varsa in mare

eu raman inca aici, pe val.

la vama marii

Si cand m-am scuturat o data
de toate zabrelele lumii asteia
am rasarit floare din mare
cu pescarusi la urechi
si cununa rupta din soare
aici la capatului pamantului
unde se vamuiesc sufletele
renascuta din dezgust si iubire de oameni

ma caut in larg

radacini

drag mi-e cerul iernii cu stele
racoarea diminetilor
dealu de la idicel,
snopu ce-l tai cu secera
(nu la fel de draga, Miristea)
draga mi-e brazda data la 5 dimineata
drag ascutitu coasei, intr-un fel in care m-a invatat tata mos al mic
drag fluierul
mersul la biserica
draga si invartita
da si-n sarba ma prind cu drag
nu la fel de drag mi Stransu Murii
da la greblat mi drag sa ma-ntrec
drag tare mi sa iau calu de capastru
sa bat la razboi, sa fac tagile
sa cant oilor
dar al mai drag mi sa torc.

sa torc...
ca parca vad firul destinului cum se leaga
si cum se deapana viata pe fuior
sucita cand mai gros, cand mai subtire
dupa stiinta si indemanarea muierii
doamne cat ma straduiam sa netezesc lana trasa din caier
ba cu scuipat, muncind-o intre degete
ba cu limba, netezind-o cu buzele
si cand se rupea
tresarea in mine fiorul unei temeri
de care n-am scapat nici acum
degeaba deprinsem cum sa prind firul
cat sa nici nu se vada
de botul ala de lana scarmanata
si dusa la masana inainte s-o prinda mama victorie in caier
ca in mine incoltise deja tristetea cumpanii
pe care ti-o citesc tigancile in palma


dor mi sa o aud pe mama victorie
citindu-ne din sfanta scriptura
sub nuc
in zi cu cruce rosie in calendar
sau silabisand inainte de culcare la lumina lampii
rugaciuni din vreo carticica innegrita de vreme
dor sa o aud prezicandu-ne sfarsitul lumii
care dupa stiinta ei era aproape
ca din carti asa-i citea tatucu
ca atunci cand or umbla animalele salbatice pe drum cu oamenii
si s-or uita ursii pe geam in casa, atunci o fi sfarsitu.
cand frate cu frate nu s-or mai intelege si mama cu fiica nu s-or mai rabda

si ce?
lui George a Tinichii nu i-o luat doi porci din grajd
cu canii acolo langa ei!

Ion a Hulpii nu s-o-ntalnit cu lupu cand mere la cursa in jos!

si Dumitru Fatului s-o batut cu fratine-so, de s-o cilagit, amu Gilucu ii in spital

si pe mica-sa n-o rabda sa-i zica ceva!

pune-ti mana si cetiti acolo, nu va tat harjoniti, ca-i pacat!

cantec

Frumoaso!
Imi spune bunicuta blocului
De-o jumatate de an incoace
In fiecare dimineata
De fiecare data cu aceeasi surpriza
Pe care o tradezi cand vezi un om frumos intaia oara
Frumoasooooooo! Imi spune…cu o sinceritate pe care nu-mi amintesc sa o fi citit in glasul mamei vreodata

-“Cu cat o platesti?”
Sa stiti ca n-a fost o intrebare rautacioasa
-Cu o piersica, o bomboana…

Ieri: ce frumoasa esti…copilul asta e-al tau?
Da , e al nostru!
Azi: daca esti asa frumoasa, de ce esti singura?
Nu sunt singura, ii raspund

Si urc scarile-n graba,
Lasand in umbra orice urma de indoiala

- Dar pe tine de cand nu te-a invitat
partenerul tau la …un cantec?

“Hai vino dragule sa cantam…!”
Ii zice …dezarmata
Pe tonul acela cu care ajungi uneori sa te-ntrebi
-asta-i nebun?!

Tu crezi cumva ca esti stapan pe situatie?

Neana lui Manole

Nu mi-a fermecat vreo zana,
apa in care m-a scufundat popa la botez
da nici crucea n-o stiu zidita in mine
afara de umbra ei

n-am cunoscut vreo ursitoare
sa-mi fi tesut destinul
altfel decat mi l-am stiut eu face
impletit cu fire de iarba uscata

nu mi-a citit vreo ghicitoare viitorul in stele
mai departe de-un an
dar am sapat urme pe care nu le pot sterge
cu fiecare anotimp ma intorc pe drumul batatorit din trecut

n-au ingenunchiat multi in fata frumusetii mele
pentru ca nu le-am spus ca sunt rupta din soare
nici n-am crezut
fara m-am prefacut ca cred, din cand in cand

nu m-a cuprins Manole al meu intre ziduri
ca nu cunostea ganduri marete de inaltare
afara de Ana
nu cunostea pe nimeni

cronofobie

Sunt ana-cronica
ne-concludenta
amintirile mele sufera
de sabuinta
prea multa cumintenie
dintr-un pahar cu tarie
ma des-bat
din doua pahare
imi strig numele cu voce tare
din trei pahare
plang si rad
din patru pahare
ma-njur de mama
din cinci pahare
nu-mi mai aduc aminte
din sase pahare
dupa voma
recunosc ca mi-e scarba
in restul timpului
sufar de suficienta
stiu, cred
si judec dupa placere
relatiile inter si intra-umane
cu simtamintele-mi deocheate inainte
ma tavalesc si dau cu mine de toti peretii
grohai si gem in toate felurile apreciate de critica
ma zbat ( de altfel constient) in starile cele mai profunde ale depresiei
construiesc valorile noii generatii
(in care, tot de altfel, nu cred)

Sa desfiintam noua generatie!
noua generatie de politicieni
de poeti
de scriitori
de soparle
imbaiate in apa de trandafiri

sanger

la apus sangereaza cerul
mai tarziu ochii tai se intuneca
de pe-acum nasul meu iti adulmeca
suferintele inchipuite

mica publicitate

caut inima de schimb
fara suflet
contra vremurilor

caut partener de dialog
fara obligatii
contra cronometru

caut designer de ocazie
fara model
contra reclama out of

pierdut sensul de-a fi
ofer recompensa caracter fara scrupule
garantat succesului, dar numai pana la moarte.