cainii cezari

petrec Bucurestiul cu metroul intr-o mare tacere
astazi nu ma misca nimic
nici tilurile din ziare,
nici cersetorii, nici proletarii, nici nebunii,
ma citesc insa in ochii lor
prada cainilor de casa

sa dam cainilor ce e al cainilor
camasa de pe noi
si afectiunea materna!

epistola

mi se povesteste cu entuziasm istoric
inca o victorie in fata nu stiu carui functionar obosit care a pierdut trenul
in noua organigrama nu mai e calator la clasa I, ci pedestru in gara, trag de el tunelistii
ii citesc naratorului pe fata foamea, ii e mai mare gura decat capul
casca ochii, gesticuleaza, isi misca soldurile gratios, creste volumul, mareste viteza discursului
ma fac ca pricep
zambesc complice si pana sa ma dezmeticesc sunt langa usa
nu-i prost naratorul, intelege, intoarce capul si-mi spune sa plec
alaturi se citesc articole despre cum sa ne hranim sanatos
inregimentati-va la regim dupa grupa de sange
a mea este otravitoare, nu va atingeti, ca musc si n-ati vrea sa turbati
langa fereastra, din profil, vorbeste filosoful
despre Anselme din Canterbury, rascumparare, satisfactie si merit
pufneste intr-o injuratura cu morti
si conchide ca bataia e rupta din rai
apoi tace si se transfigureaza, bland, intr-un iepure de lemn
in perimetrul de productie se croseteaza povesti muritoare din lumea celor mici la suflet

in garsoniera am lasat inima unui chinuit vlastar de bambus
si a celui mai iubit dintre pamanteni.

tarziu

E prea tarziu
e trecut de ora nadejdii
e trecut cu mult de ora cantecului
pe care l-am fi putut canta noi doi
ard la foc incet
efigiile tale zidite in mine
din trupul meu
te izgonesc acum
chiar daca-n sange
o sa-ti creasca flori
din samanta risipita a iertarii

in mine spini o sa ramana
sa-mi rastigneasca suflarea

strafulgerare

degete lungi si subtiri play-eaza
pe claviatura unei tastaturi argintii
mii de puncte negre
ecranul alb crapa
de amintiri
inima sagetata
sangereaza
acesta este sangele meu
care se scurge prin trupul
celui pacatos si fara odihna
inveninandu-l
cu desnadejdi
si ganduri sinucigase

calul din piatra

Cad pietre,
cresc pietre din trupul ei de lut diform
pietre mici, pietre mari,
pietre colturoase, pietre rotunde

pamant si pietre

fara intrebari, fara cautari, fara speranta
un cal pe irisul ei albastru rataceste
ca o dorinta nestinsa,
lasata in voia lui dumnezeu

sa nu moara, doamne, sa nu moara calul!

ramas bun

Cand impart flori cu omul aflat pe moarte
infloresc suflete dincolo
tu in spatele oglinzilor -inceputul
racnet de fiara - gandurile mele la vedere
danseaza cu luna,
da-mi fruntea sa-ti sarut calea
stiu, iti plesnesc plamanii, de fericire, in metastaza
ochiul mi se face palnie si te varsa in mare

eu raman inca aici, pe val.

la vama marii

Si cand m-am scuturat o data
de toate zabrelele lumii asteia
am rasarit floare din mare
cu pescarusi la urechi
si cununa rupta din soare
aici la capatului pamantului
unde se vamuiesc sufletele
renascuta din dezgust si iubire de oameni

ma caut in larg

radacini

drag mi-e cerul iernii cu stele
racoarea diminetilor
dealu de la idicel,
snopu ce-l tai cu secera
(nu la fel de draga, Miristea)
draga mi-e brazda data la 5 dimineata
drag ascutitu coasei, intr-un fel in care m-a invatat tata mos al mic
drag fluierul
mersul la biserica
draga si invartita
da si-n sarba ma prind cu drag
nu la fel de drag mi Stransu Murii
da la greblat mi drag sa ma-ntrec
drag tare mi sa iau calu de capastru
sa bat la razboi, sa fac tagile
sa cant oilor
dar al mai drag mi sa torc.

sa torc...
ca parca vad firul destinului cum se leaga
si cum se deapana viata pe fuior
sucita cand mai gros, cand mai subtire
dupa stiinta si indemanarea muierii
doamne cat ma straduiam sa netezesc lana trasa din caier
ba cu scuipat, muncind-o intre degete
ba cu limba, netezind-o cu buzele
si cand se rupea
tresarea in mine fiorul unei temeri
de care n-am scapat nici acum
degeaba deprinsem cum sa prind firul
cat sa nici nu se vada
de botul ala de lana scarmanata
si dusa la masana inainte s-o prinda mama victorie in caier
ca in mine incoltise deja tristetea cumpanii
pe care ti-o citesc tigancile in palma


dor mi sa o aud pe mama victorie
citindu-ne din sfanta scriptura
sub nuc
in zi cu cruce rosie in calendar
sau silabisand inainte de culcare la lumina lampii
rugaciuni din vreo carticica innegrita de vreme
dor sa o aud prezicandu-ne sfarsitul lumii
care dupa stiinta ei era aproape
ca din carti asa-i citea tatucu
ca atunci cand or umbla animalele salbatice pe drum cu oamenii
si s-or uita ursii pe geam in casa, atunci o fi sfarsitu.
cand frate cu frate nu s-or mai intelege si mama cu fiica nu s-or mai rabda

si ce?
lui George a Tinichii nu i-o luat doi porci din grajd
cu canii acolo langa ei!

Ion a Hulpii nu s-o-ntalnit cu lupu cand mere la cursa in jos!

si Dumitru Fatului s-o batut cu fratine-so, de s-o cilagit, amu Gilucu ii in spital

si pe mica-sa n-o rabda sa-i zica ceva!

pune-ti mana si cetiti acolo, nu va tat harjoniti, ca-i pacat!

truda

Nu cumpar zmeura din piata
pentru ca e ca si cum mi-as bate joc de munca bunicii
a carei truda se prapadeste
in fiecare an, de cules

cantec

Frumoaso!
Imi spune bunicuta blocului
De-o jumatate de an incoace
In fiecare dimineata
De fiecare data cu aceeasi surpriza
Pe care o tradezi cand vezi un om frumos intaia oara
Frumoasooooooo! Imi spune…cu o sinceritate pe care nu-mi amintesc sa o fi citit in glasul mamei vreodata

-“Cu cat o platesti?”
Sa stiti ca n-a fost o intrebare rautacioasa
-Cu o piersica, o bomboana…

Ieri: ce frumoasa esti…copilul asta e-al tau?
Da , e al nostru!
Azi: daca esti asa frumoasa, de ce esti singura?
Nu sunt singura, ii raspund

Si urc scarile-n graba,
Lasand in umbra orice urma de indoiala

- Dar pe tine de cand nu te-a invitat
partenerul tau la …un cantec?

“Hai vino dragule sa cantam…!”
Ii zice …dezarmata
Pe tonul acela cu care ajungi uneori sa te-ntrebi
-asta-i nebun?!

Tu crezi cumva ca esti stapan pe situatie?

Neana lui Manole

Nu mi-a fermecat vreo zana,
apa in care m-a scufundat popa la botez
da nici crucea n-o stiu zidita in mine
afara de umbra ei

n-am cunoscut vreo ursitoare
sa-mi fi tesut destinul
altfel decat mi l-am stiut eu face
impletit cu fire de iarba uscata

nu mi-a citit vreo ghicitoare viitorul in stele
mai departe de-un an
dar am sapat urme pe care nu le pot sterge
cu fiecare anotimp ma intorc pe drumul batatorit din trecut

n-au ingenunchiat multi in fata frumusetii mele
pentru ca nu le-am spus ca sunt rupta din soare
nici n-am crezut
fara m-am prefacut ca cred, din cand in cand

nu m-a cuprins Manole al meu intre ziduri
ca nu cunostea ganduri marete de inaltare
afara de Ana
nu cunostea pe nimeni

cronofobie

Sunt ana-cronica
ne-concludenta
amintirile mele sufera
de sabuinta
prea multa cumintenie
dintr-un pahar cu tarie
ma des-bat
din doua pahare
imi strig numele cu voce tare
din trei pahare
plang si rad
din patru pahare
ma-njur de mama
din cinci pahare
nu-mi mai aduc aminte
din sase pahare
dupa voma
recunosc ca mi-e scarba
in restul timpului
sufar de suficienta
stiu, cred
si judec dupa placere
relatiile inter si intra-umane
cu simtamintele-mi deocheate inainte
ma tavalesc si dau cu mine de toti peretii
grohai si gem in toate felurile apreciate de critica
ma zbat ( de altfel constient) in starile cele mai profunde ale depresiei
construiesc valorile noii generatii
(in care, tot de altfel, nu cred)

Sa desfiintam noua generatie!
noua generatie de politicieni
de poeti
de scriitori
de soparle
imbaiate in apa de trandafiri

sanger

la apus sangereaza cerul
mai tarziu ochii tai se intuneca
de pe-acum nasul meu iti adulmeca
suferintele inchipuite

mica publicitate

caut inima de schimb
fara suflet
contra vremurilor

caut partener de dialog
fara obligatii
contra cronometru

caut designer de ocazie
fara model
contra reclama out of

pierdut sensul de-a fi
ofer recompensa caracter fara scrupule
garantat succesului, dar numai pana la moarte.

vis

Somnul care inghite omul
m-a sorbit dintr-un ochi
acum cresc din capul lui palmele mele
indreptate spre cer
cu varful degetelor
imi caut ingerul pazitor

asa ma trezesec dimineata
cu oasele rupte
amfibie
cu inima stransa in pumnul lui
in intuneric
pot descifra harta destinului
scrisa cu dare de sange
vinisoarele vietii, ale mortii, ale iubirii
ii aud gandurile carnivore
la masa festinului

alunec spre nord

celui mai iubit dintre pamanteni

Tu esti omul care ma tine aproape
In curbe
Ma unduiesc dupa forma trupului tau
In semicercuri
ca o lumanare
ard
Respiratia ta
Ma stinge
Ma aprind iar de la focul mainilor tale
Care cresc peste tot
Cu noduri, ca radacinile ents-ilor
mi-e cald
ghemuita la pieptul tau

copilaresc

fuga

ma leagana
ori ma lasa sa fug
din oras in oras
din provincie in capitala
din capitala peste ocean
de peste ocean in abisuri
emigrez pe nesaturate
tot mai departe de mine
ce joc prostesc
tine-ma-n loc
strange-ma-n lanturi
dar nu ma atinge
si nu-mi vorbi

ca imi scuip plamanii

nimfa incolacita

ma binecuvantezi cu prezenta ta absenta
care pahar nu l-ai baut pana la ultima picatura?
trist ca plec, nefericit ca raman
buzele tale invinetite saruta lumina
gura ta inghite ingerii albi
apoi ii reda lumii tesuti in umbre
desira panza in care m-ai curtat
ca pe-o musca
nu-mi strangula feciorelnicile simturi
lasa-ma sa alerg pe campuri virgine
sa zbor peste ape limpezi
nu-mi intina calea cu neputintele tale
te-ai incolacit pe sufletul meu ca un sarpe

printul inveninat vrea sa-si razbune soarta

inima orfana

Sunt o cutie de carton
In care stau inghesuite
Goase de lana
Pleduri mancate de molii
Vise uscate
Cu gust de naftalina

Se prelinge culoare cu mazga
Dintr-o inima imputinata

pagina in constructie

Ma gandeam la tine asa cum ma gandesc mai in fiecare zi
Astazi cu un zambet cumintit in coltul gurii
Cat adevar pe buzele tale moarte

poate daca imi aprind o tigara otravita
cu solutie pentru gandaci
ma strang de pe drumuri

copilul cu ochi albastri desira nostalgic o poveste inteleapta
despre zidirea in culori naturale

Impartire cu rest

Atat de singur
in casa amantului disparut sau poate doar inchipuit
Intunericul
Adaposteste nefericiri fara intimitate
Intre patru pereti de suflet straini si reci
Ma ridic si imi impachetez la dunga neputinta

lumi paralele

am pierdut mult sange in razboiul
dintre cele doua lumi
mi s-a naruit castelul din nori
unde m-am cuibarit
de tine
stau agatata de-un inger
conform legii gravitationale
intr-o zi o sa revin si eu cu picioarele pe pamant
spun unii,

inca nu am vointa

punte

Cel mai adesea sunt
halta unde odihnesc destinele potrivnice
puntea improvizata peste lacrimi de neputinta
scorbura durerilor neimpartasite
galeria tacerilor vinovate ale lumii
canalul de scurgere a scarbei pe care ne-o provoaca tradarea
groapa de refulare a sentimentelor rusinoase
...utui!
ca nu ne folosim cu masura de lucrurile pe care le putem calca in picioare
cred mai mult in lucruri pe care nu le putem atinge
ar trebui sa visam departe de gandurile tainuite ale vinovatilor

focul vesniciei

Si dupa cadere
pedeapsa din ceruri primit-am
sa ma nuntesc cu moartea
in focul durerii vesnice
sa fiu mireasa necununata
si mama copiilor nebotezati.

fiori trandafirii

as da cu inima de pamant
de mi-ar sta in puteri sa o scot
si sa o prind la loc dupa placere
da ce vina are ea sarmana
ca prin trupul ce-o poarta trec fiorii tradarii

zambesc amar
sedusa, dar apoi
lecuita
ieri as fi putut sa-ti compun o oda
azi sunt secatuita
dar nu sunt eu izvorul
care-ti racoreste inima seara de seara