ma binecuvantezi cu prezenta ta absenta
care pahar nu l-ai baut pana la ultima picatura?
trist ca plec, nefericit ca raman
buzele tale invinetite saruta lumina
gura ta inghite ingerii albi
apoi ii reda lumii tesuti in umbre
desira panza in care m-ai curtat
ca pe-o musca
nu-mi strangula feciorelnicile simturi
lasa-ma sa alerg pe campuri virgine
sa zbor peste ape limpezi
nu-mi intina calea cu neputintele tale
te-ai incolacit pe sufletul meu ca un sarpe
printul inveninat vrea sa-si razbune soarta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu