E prea tarziu
e trecut de ora nadejdii
e trecut cu mult de ora cantecului
pe care l-am fi putut canta noi doi
ard la foc incet
efigiile tale zidite in mine
din trupul meu
te izgonesc acum
chiar daca-n sange
o sa-ti creasca flori
din samanta risipita a iertarii
in mine spini o sa ramana
sa-mi rastigneasca suflarea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu