marți, 13 octombrie 2009

Dorinta femeii spada

 Danei M.


mi-e dor sa fiu

sa ma luntresc

mi-e dor de tot ce-i nelumesc

mi-e dor de-o casa plutitoare

pe ape limpezi, spre izvoare

mi-e dor de stele-n par,

de soare

mi-e dor de tot ce nu ma doare

ma cheama luntrea dintre ape

ma striga cerul sa m-adape

sa-mi stinga setea de lumina

sa-mi spele spada de rugina

si tace cerul si asteapta

sa urc spre el treapta cu treapta

sa las in urma camp de lupta

s-arunc din mers camasa rupta

sa ma imbrac in praf de luna

sa nu raspund cand cornul suna

sa rad, sa ard, sa dra, sa dar

sa ma prefac sistem solar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu