Mira-s-ar lumea de ei boboci!

Uneori pe firele de par uscate si rupte
imi cresc muguri de flori
si uite asa imi port capul-arbust prin lume a mirare
prin plete poti zari boboci cu ochii cascati la soare
capul mi se limpezeste cand schimb priviri cu cerul

Reverie dusmana

Mi se incolaceste un gand ca un vierme pe frunte
Si imi ranjeste,
aratandu-si doi dinti ascutiti ca traznetul
Gata sa muste din creierul dulce si moale