Alegorii

Ploile astea nebune mi-au spalat toate cararile spre lume
Curg apele reci, sfarma in oase.
Incalzeste-mi coltul asta de inima impietrita!
Varfuri de lance pe fiecare vena
Fruntea mi se deschide ca o avena
Gandurile se sinucid
Odata cu pietrele
In urma intrebarilor mele.
Ma agat de radacinile aspre,
De bolovani si de petecele de cer ce mi se nazar
Deasupra de vale,
Dar ochii ma-nseala in oglinzi paralele
Pleoapele-mi cad si ma cuprind in somn
Apasat, vinovat.

Partea mea de seninatate
A fost luata de ape
Destelenite imi sunt mostenirile
Si fara trup.
Stafiile viitorului ma alunga
Din casa, de pe pamanturile mele
Prin unghere, transfigurate de spaima
Imi stau amintirile.

Copilaria mi-o tin in brate, aproape de rana!